Scris de Marlo pe 13-11-2008
Memoria – Desen pe lavă fierbinte
Temător de steaua ce forme îi născuse,
Pământul se rotea şi-şi urmărea stăpânul.
Era cuprins de lavă dar rece tot în juru-i.
De timp nimic să ştie, de viaţă nici atât, o singură privire şi steaua-l făcea mut.
De undeva departe, nisip stelar veni, de stea născut şi mort de Soare nevăzut.
Acesta se-aşeză pe lava celui mut şi fără a-l vesti, imagini începu.
Pământul simte viaţă şi vede forma sa.
Doar timpul îl separă de creatura ta.
Publicat în poezie | 1 comentariu »
Scris de Marlo pe 28-03-2008
Nu vreau să mor. Nu agonia mi-e motiv, nu frica stă să-mi fie frig,
Ci tu!
Eu cine, te întrebi?
Tu cel ce stai ca să mă “plângi”,
Tu cel ce odă îmi aduci, doar pentru că-ţi sunt laitmotiv?
Comunici terţ doar că-mi rosteşti, numele meu.
Urât botez.
Să stai cuminte unde eşti! Cât fiert de temeri te găseşti,
Eu tot te ştiu de unde eşti, şi mort mai mult ca mine eşti.
Publicat în cugetări, poezie | Lasă un comentariu »
