Sunt un cetăţean care apreciază sincer valorile artistice ad-hoc suflate cu praf ca vinurile vechi. Mai mult, mă străduiesc să promovez astfel de valori. De aceea o răzătoare clasică (uşor curată) aflată în luneta unui Tico, nu numai că nu-mi înspăimântă neuronii, nu mă şochează şi nu îmi face faţa să arate aşa:
ci dimpotrivă, mă determină să mă opresc cu scârţâit de bocanc şi cu respect, să pun falca în 2 degete şi să dau din cap admirativ (gen hip-hop), exact aşa cum am văzut eu că fac ăia în faţa unui Rembrandt (da, am scris bine).
Puteam să pariez pe tot salariul meu că totuşi autorul ar fi lăsat o mărturie inscripţionată pe un papirus, pe undeva, unde să devină clar ce mama dracu’ caută răzătoarea aia în lunetă. Măcar un bileţel printat şi plin de dungi de fotocopiator care să scrie:
Vând Tico SX full-option (răzătoare included)
Dar nu. Spre surprinderea mea, şi sunt sigur că şi a ta, n-am descoperit aşa ceva. Am studiat cu atenţie maşina şi cu toate indiciile la îndemână totul a devenit clar. Inspiraţia m-a pocnit ca perspiraţia vara în RATB™. Ştiam tot ce s-a întâmplat. Am derulat filmul evenimentelor şi am dedus complet scenariul!
Maşina e un Tico, vehicul destul de fâşneţ în trafic, ceea ce indică necesitatea deplasării rapide a conducătorului auto. Sugerează o firmă. Jegul cât degetul confirmă. Maşina e de firmă, şi nu cară demnitari. Deci e vehicul utilitar. Polobocul şi trusa de scule confirmă încă o dată.
Se pune problema conţinutului portbagajului din moment ce polobocul, trusa de scule şi… răzătoarea… nu se află totuşi în el.
Sugestii ale conţinutului portbagajului:
- 2 damigene de vin de ţară; sau
- 1 sac de rafie plin cu un conţinut neclar; sau
- 20 kg de legume diverse (morcovi, ţelină, etc… Lucruri pe care le dai fără remuşcări în mod frecvent pe răzătoare); sau
- scule diverse de un volum incredibil care nu mai permit răzătoarei să le ţină companie.
După tragere la sorţi, ultima variantă stă în picioare.
Mai departe observăm polobocul aruncat în sictir pe sistemul ‘te dreq, stai acolo, şi se deduce că şi sculele sunt de firmă. Intervine întrebarea… Răzătoarea… E de firmă?
Hmm, prea devreme să ne dăm seama.
Mai studiem.
Vedem cutia cu table. E clar. Sunt mai mulţi angrenaţi în afacere. Cel puţin 3 oameni. Doi joacă table şi unul munceşte, logic, pe sistemul: câştigătorul stă la tablă (culmea, în şcoala generală era invers).
Apoi, APOI, sesizăm cel mai interesant indiciu. Tăviţa de gheaţă. Nu se vede foarte clar mai sus, dar se află SUB polobocul galben (pariez că dacă nu ştiai ce dracu’ e ăla un poloboc, acum când am zis şi culoarea, ţi-a picat fisa.)
E o tăviţă de aluminiu cu compartimente de plastic. Aia are nevoie de un frigider. Un frigider într-un Tico e ca un elefant într-un frigider (vezi bancul celebru), deci aceste două piese nu au scop utilitar imediat (ca polobocul).
E foarte clar. Sunt la vânzare iar proprietarul a uitat să pună anunţul de preţ! Joacă dur! Vrea licitaţie. Şi nici nu se grăbeşte cu banii… E şmecher…
Mi-e clar. Încă un mister rezolvat într-un drum de la un semafor la altul. Dacă aş purta pălăria acum, m-aş scărpina sub ea şi aş lua o mutră de detectiv particular satisfăcut de munca lui.
- La dracu’ (aşa vorbim noi în toate cărţile pe care le-ai citit), de azi am văzut mai multe tâmpenii decât până ieri.
Semaforul se face verde. E gelos. Să fie sănătos, eu m-am cărat alb-negru!
