Libertatea iluziei

Un blog care sper să vă facă plăcere să-l citiţi din când în când.

Am plecat!

Posted by Marlo pe 15-08-2009

TenisiAşa cum am promis acum 5 luni de zile, când mă mutam de pe blogspot pe wordpress, destinaţia finală avea să fie www.libertateailuziei.ro

Şi începând de acum, este! Am găsit timp să instalez jucăriile acolo şi mi-am convins blogul să se acomodeze pe o plaftormă mai bună.

Vă aştept dincolo şi promit că e ultima mutare!:)

Posted in cugetări | Leave a Comment »

Raluca Lupoaie

Posted by Marlo pe 13-08-2009

Diana spune o poveste tristă pe blogul ei despre o prietenă. Eu m-am ferit de poveşti triste multă vreme. De asta am ezitat să public asta, şi probabil de asta acopăr cu umor (cât pot) multe din întâmplările pe care le povestesc. Dar probabil pot face mai mult decât atât, deşi acum poate fără umor.

Fata din titlu este o tânără de 20 de ani care suferă de o malformaţie a sternului. Nu intenţionez să oripilez pe nimeni şi deci nu voi da detalii. Dacă vreţi le puteţi căuta voi: Pectus Excavatum.

Cert este că se chinuie, a avut o operaţie şi are nevoie de alta „de revizie”, ca să mă exprim plastic. Şi operaţia trebuie făcută foarte curând. În mai puţin de 3 săptămâni. Şi, ca în orice situaţie de acest gen, e nevoie de bani pentru o operaţie care va fi făcută la Viena în mai puţin de 1 lună. Poate acest fapt în sine (faptul că măcar nu va fi operată în România) vă va încuraja să daţi nişte bani ca să o ajutaţi pe Raluca.

Suma necesară e de 5500 eur. Nu ştiu cât s-a strâns, nu ştiu cât e normal să ceri în asemenea situaţii. Dar, după părerea mea, dacă daţi şi 10 lei, nu faceţi decât să ajutaţi. Şi vă rog să o faceţi.

Indiferent de cât puteţi da, dacă o faceţi, eu promit să vă trec numele pe o listă pe care am să o public aici. Nu ştiu dacă e mare lucru ce ofer, dar sper să fie.

Donaţiile le puteţi face pentru:

Titular de cont
FIRUTA LUPOAIE
ING Bank Galati
RO46INGB0000999900180406

De asemenea, luaţi legătura cu Diana dacă aveţi orice fel de întrebări. Adresa ei este: lafoggie@yahoo.com

Over.

Posted in cugetări | 1 Comment »

Bucovina – Vama

Posted by Marlo pe 03-08-2009

Panorama-DSC01249,50,51 - Tren - small

Undeva unde e linişte…

Posted in Bucovina, foto | 3 Comments »

Panoramă lac Herăstrău

Posted by Marlo pe 23-07-2009

DSC01115 - DSC01117 - Herastrau panorama - small

Lacul Herăstrău, ieri.

Panoramă compusă din 3 fotografii de bază.

Posted in foto | 4 Comments »

Radio Vacanţa prin aer

Posted by Marlo pe 21-07-2009

DSC01111 - small

Radio Vacanţa: Difuzare regională şi locală prin aer!

Pe pariu că trece şi prin zid?😀

Posted in cugetări | 10 Comments »

Enciclopedia cu marmură

Posted by Marlo pe 15-07-2009

Wiki - Pacii

„Staţia Păcii este placată aproape în totalitate cu marmură albă”…

Staţi nene aşa! Dacă tot ne-aţi stârnit, spuneţi-mi cu ce e placat restul!!! Gresie de trafic ieftină? Mochetă? Gazon? Mai vreau informaţii de acest gen! Vreau să ştiu (printre altele) următoarele lucruri:

1. Cu ce viteză circulă vântul când intră trenul-metrou în staţie?

2. Cu ce tip de graffiti se vopsesc în general vagoanele de metrou, şi cum naiba de alea noi nu sunt vopsite?

3. Se poate monta rigips în interiorul vagoanelor şi să se pună mochetă?

4. Aş vrea un inventar pe categorii al tuturor stâlpilor de susţinere din staţia Piaţa Unirii.

5. Unde s-ar amplasa o staţie de metrou denumită: „Viitorului”…

Editare ulterioară:

Răspuns pentru Indigo Bird: Staţia Păcii azi! Nu mi se pare aşa diferită de alte staţii.:)

DSC01088 - Peron Pacii

Posted in plictiseala, umor | 7 Comments »

The bodega!

Posted by Marlo pe 11-07-2009

Ieri, pe la prânz a venit inevitabila întrebare. De la colegul meu, destinatar eu: „Ce mâncăm azi?„.

Îmi place să-l torturez nițel și să vin cu răspunsuri de genul „Păi mă gândeam la niște parizer cu pâine„. El e genul de om care aleargă nițel pentru mâncare. Diferit de omul arhaic, el aleargă ori pe la KFC, sau McDonalds, sau City Grill.

Eu, pot să mă mulțumesc și cu o conservă de ton uneori. Deși alteori mi se face și mie poftă de ceva mai sofisticat. Nu spun că nu e sofisticat să mănânci ton. E suficient să îți cumperi o conservă de ton fără deschizător pe ea. E o experiență complexă din start. În fine…

Și eu am venit cu propunerea: „Hai să vedem cum e la localul ăla de la Gara de Nord„….

Înainte să termin ideea, spiridușii ne-au dus acolo cu primul tren.

Puff! Eram acolo. La un fel de „împinge tava”, doar că nu aveai tavă, și alternativa era individul dinaintea ta. Doar că dacă îl împingeai, riscai să te pocnească cu o paporniță sau ceva care mirosea a ceapă oricum.

Tudor era în dubiu. Toată mutra lui avea dedesubt o subtitrare care era foarte citeață: Bă, ești sigur??

Nu eram atât de sigur cât curios:

– Aveți ciorbă?

A scuipat guma în coș și mi-a acordat încrederea în sine înapoi când mi-a confirmat:

– Dea…

– Dați-mi și mie o ciorbă de burtă cu ardei iute…

A luat polonicul și a compus o ciorbă din 2 recipiente, unul cu fâșiile de carne, unul cu zeama. Mi-a trântit un ardei într-un șervețel, pâinea crestată, oțet într-un păhărel de plastic și câteva vorbe după ceafă:

– …’șopt de mii!

Mi-am dat seama că era vorba de prețul lichidului. Parcă auzisem un trei. Mă uit la Tudor.

– Cât a zis?

– Treișopt.

Așa auzisem parcă și eu. Dar geamurile încep să zdrăngăne:

– Șaișopt!!

Mă ridic din tranșeu, scutur hainele de moloz și după ce îmi scade țiuiala din ureche întind tremurând o sută către puștoaica cu voce de tanc care urlă suav:

– Nu la mine, la casă!!!

Vorbele ei m-au pălmuit către casă. Un individ cu halat și țigară în gură stătea la butoane. Mă apropii și îi șoptesc inutil: șaișopt! Știa. Pe dracu’, cred că și Timișoara știa!

Am plătit și am luat tava. Ne-am așezat la masă. Tudor:

– Auzi, eu nu-mi iau de aici, cred că o să-mi iau o salată de la Mc. Vii cu mine?

– Da măi…

Ardeiul era absolut odios! Ciorba era ok dacă lăsai fășiile de burtă dedesubt, iar pâinea avea chestii negre prin ea.

Am sorbit zeama și cu foamea ușor pe hold, m-a apucat cheful de glume:

– Bă! Ciorba asta nu e chiar îngrozitoare!

Și adevărul ăsta era. Nu era îngrozitoare, dar o strica PR-ul. Lângă mine, un nene de 105 kg mânca sorbind ca un compresor transformat în aspirator. Masa la care mânca se ținea în dibluri de paișpe ca să nu fie trasă de jetul lacom…

În fine, eventual am terminat de mâncat. Am avut inițiativa de a duce tava cu cele rămase înăuntru. Am revoluționat bodega. Toate lingurile au căzut la pământ și toți se uitau la mine ca la Paștele Ateic atunci când am așezat civilizat tava pe blatul de lângă casă. Chiar am auzit zgomot de cruci făcute iar personalul bodegii a intrat în șoc.

Am zis să plec dracu’ cât mai repede de acolo și m-am refugiat cu Tudor în Springtime. Am luat o felie de pizza și o bere, iar colegul a atacat frigăruile. A fost ceva mai bine!

Concluzia zilei?

În Gara de Nord e o ciudățenie de „local”, aproape de gura de metrou. Nu mâncați acolo!!!

DSC01070 - Gara de Nord - small

Posted in amintiri, bucureşti, ciudăţenii, umor | 4 Comments »

O minune de Retezat!

Posted by Marlo pe 06-07-2009

E puţin complicat, dar sper să aveţi răbdare să aruncaţi un vot pentru parcul Retezat.:)

retezat

Susţinem Retezatul in competitia New7Wonders

Este momentul sa votam Retezatul ca sa urce in topul celor 7 Noi Minuni Naturale ale lumii!
Comitetul de suport si Scrisoarea oficiala de suport au fost rezolvate prin eforturile Regiei Nationale a Padurilor- Romsilva care a semnat si contractul de sustinere a Parcului National Retezat. Inca o veste buna: la solicitarea Romsilva, incepand cu 24 mai- Ziua Europeana a Parcurilor- televiziunea si radiodifuziunea publica difuzeaza un spot publicitar de sustinere a candidaturii Parcului National Retezat.
Acum este mai usor sa votam folosind telefonul sau/si internetul
Cum votăm pe internet?
Votul pe internet e mai sigur si mai usor de dat.

Dăm mai multe detalii pentru cei care nu cunosc limba engleză. Avem de parcurs urmatoarele 2 etape: votarea propriu-zisa si confirmarea votului.

1) Etapa 1: Intram pe saitul New7Wonders unde, la adresa http://www.new7wonders.com/nature/en/vote_on_nominees/?firstselect=5:115 , Members/Voting Details, ne inscriem cu adresa de e-mail, votam 7 candidate diferite, trimitem mesajul apasand butonul Submit; in noua fereastra aparuta bifam casuta I agree to Terms and conditions; in campul Anti spam, completam literele vizibile alaturat; trimitem apasand butonul Submit.
2) Etapa 2: Votul este validat abia după ce dăm click pe link-ul din mesajul trimis automat de pe saitul New7Wonders.

Important! Ca „sa nu ne taiem singuri craca de sub picioare”, NU trebuie sa votam alte candidate din grupa E paduri, parcuri nationale, rezervatii naturale.

Preluat de pe www.retezat.ro

Posted in foto, voi | Leave a Comment »

Meseriaşul lu’ Peşte

Posted by Marlo pe 04-07-2009

Hai să aducem vorba despre o baie. Ai o baie acasă, nu? Sigur ai. E un tic nervos al constructorilor să pună aşa ceva în clădiri. Şi în baie, probabil că ai şi faianţă. Deşi mai nou nu e obligatoriu. Dar să zicem că ai. Faianţa e o invenţie extraordinară. În mod practic, s-a demonstrat că dacă pui placă lângă placă, într-o dispunere simetrică și ordonată, acele plăci emailate dau un efect estetic plăcut pe pereți. Astfel, în mod logic, liniile alea ale faianței se lipesc de la un perete la altul ca să iasă efectul ăla frumos. Și asta presupune cunoștințe minime de geometrie.

Și cu introducerea făcută, hai mai departe.

Să presupunem că în mod excepțional și episodic, ultimele câteva săptămâni au reprezentat o perioadă relativ ghinionistă pentru mine. Și mă refer aici la baia mea. Baia pe care am îndrăznit să vreau să pun faianță, că așa m-a blestemat zeul gletului și mâna sa dreaptă sfântul poloboc. Contractez o primă echipă de meseriași. Mă ajuta un amic care mai stătea cu ochii pe ei când avea timp. Eu nici atât nu am avut timp să stau pe capul lor. Și vine momentul în care cică faianța era pusă!

Da, era pusă pe perete. Aveam faianță albă cu ușori fuiori gri și pe la nivelul ochilor faianța era întreruptă de o linie de baghete de faianță negre. Problema era că faianța era pusă într-un fel de sictir de se strâmbase pe pereți. Faianța mea, pe care dădusem bani, fumase marijuana și stătea relaxată într-o poziție de sictir cu țigarea în gură și se uita la mine șașiu. Mi-am ieșit din sărite și echipa de meseriași a ieșit din afacere fără bani luați. Nici sculele nu și le-au luat până azi.

Am zis, hai! Botezul fraierului. Trecem peste, faianța cade și apelăm la meseriașul vilei. Un om care atunci când vrea lucrează ireproșabil. Și mi-a fost dat să văd câteva lucrări ale lui care m-au făcut să am încredere în el. A cerut un preț oarecum piperat, dar am zis ok. Să fie și să meargă treaba.

Și iar, nu am supravegheat lucrarea. Și într-un relativ final ajung să admir rezultatul. Și cât de mult urâsem eu munca dinainte, începeam să văd lucrurile într-o perspectivă nouă: „Băi nene, ălora măcar le-au ieșit dungile continue pe toți pereții!”. Mă aflam în fața unei faianțe care deja nu mai avea legătură cu ea de la un perete la celălalt. Culmea e că de data asta nu m-am enervat. Mă uitam ca tâmpitul pe pereți de parcă vedeam tauri și boi desenați în cărbune pe pereții unei peșteri din epoca fierului. M-am gândit că sunt special. Că sunt privilegiat că treaba asta mi s-a întâmplat tocmai mie!

Și apoi am chemat meseriașul. L-am întrebat dacă este lucrarea lui. Mi-a spus că da. L-am întrebat dacă i se pare normal ca liniile faianței să nu se întâlnească la colțuri. Și mi-a dat replica memorabilă pe care nu am s-o uit: „Dom’ne, îți arăt la poloboc că pereții sunt drepți”. Și a repetat de vreo 3 ori.

Nici el nu a luat banii. Și eu am mai cumpărat o dată faianță. Dar dacă e o lecție de învățat de aici, e una simplă:

Supravegheați oamenii care lucrează, indiferent de reputație, și nu le dați bani în avans. Nu vrei să lucrezi așa cu mine? La revedere! E lumea plină de oameni care vor să muncească pentru bani.

Posted in cugetări | 10 Comments »

Sunetul muzicii

Posted by Marlo pe 03-07-2009

Aceasta NU este reclamă plătită. Este reclamă gratis şi din dorinţă proprie de a promova ceva ce-mi place. Dacă apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă medicului sau farmacistului!

Dintre toţi cetăţenii care circulă cu transportul în comun, cele mai răspândite specii sunt cei care dau din cap cu căşti în urechi şi cei care dau pagina cu ochelarii pe nas. Eu fac parte din prima categorie. Îmi place să ascult muzică şi ascult des. Ascultam la telefonul mobil, şi cel mai mult m-a enervat Samsung E250. Se aude INFECT (fuck you Samsung!). Nokia se aude foarte bine, dar acum sunt absolut mândru de achiziţia mea recentă:

mp3-mp4-creative-zen-8-gb-1g

Tadaaa!! Creative ZEN cu memorie nativă de 8 Gb, şi în plus am mai cumpărat şi un card de 16Gb (ăla de 32Gb costa cât 3 de 16Gb şi am zis că nu se merită încă)! Şi se aude superb! E mic, elegant şi foarte confortabil de folosit. Nu prea sunt adeptul Ipod-ului. Pentru că nu-mi prea place cum arată, şi n-am prea sesizat diferenţă de calitate.

Dar îmi place ZEN-ul de la Creative! Se aude superb! Şi mi-am dat seama că îmi place atât de mult să ascult la el, că am cam început să dau şi eu din cap pe ritmul muzicii atunci când merg cu metroul. Nu mă pot abţine, că mă prinde muzica şi bass-ul care se aude superb. La mine o melodie bună are un bass puternic (Gen Prodigy)!

Dacă sunteţi avizi de muzică (aşa ca mine) ZEN este în mod cert o variantă de luat în calcul! Nu ştiu dacă am apucat să spun că se aude superb .. ?

Posted in gadget | 4 Comments »

 
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.