Aplicaţii ale vitezei în grabă
Posted by Marlo pe 12-11-2008
Am observat că ne grăbim. Cu toţii ne grăbim. Inclusiv eu. Media mea de viteză la mers de croazieră pe stradă e de 8 kmph. Îmi aduc aminte uneori să încetinesc, dar uit, şi cresc viteza.Mişcarea n-ar fi nimic. E mişcare, ce naiba. Măcar punem musculatura în mişcare.
Problema e că graba asta e pe sistem nervos.
Circul cu metroul. Mă uit la oameni şi îi analizez. Îi văd vorbind la telefon, îi văd decolând să fie primii la uşă.
Imaginea unui vagon de metrou poate fi înşelătoare. Ţi se pare că lumea e calmă. E relaxată, e statică. Dar trebuie să te gândeşti că nu au ce face în momentul acela. Sunt într-un lanţ de cutii de chibrite închis la ambele capete care circulă printr-un şarpe pe sub Bucureşti.
Nu îi subestima. Atunci când au ce face, vor face. Şi repede.
Primul lor meci e cu cei dau să intre în metrou atunci când ei vor să iasă. Apoi dispar, cu grabă, în direcţii incerte.
Ar fi una să fie doar în metrou graba asta. Ar avea chiar sens. Omul nu e o fiinţă subterană. Evident, se va grăbi să iasă.
Dar..
Urmăriţi-vă interlocutorii, colegii de muncă. Majoritatea sunt stresaţi şi grăbiţi. De ce? Pentru că trebuie să facă ceva. De multe ori acel ceva poate fi făcut şi 10-20 min, sau o oră după aceea. Dar nu, trebuie atunci.
Am tot stat să mă întreb, de ce naiba… ?
Şi am găsit un răspuns plauzibil. Zic eu. Pentru că nimeni nu ştie ce-l aşteaptă în 10-20 min, chiar o oră… Trebuie să fie pregătit. Cine ştie ce dinamism de situaţie îl loveşte şi el are ceva de făcut chiar atunci..
Ce face?
…
Ştiţi ce am făcut astăzi? Astăzi pe la ora 9 când am ieşit de la muncă, m-am grăbit să prind metroul. M-am grăbit în sensul că am mers cu viteză pe străzi. Am ridicat praful şi părul de pe spinarea pisicilor negre.
Am coborât la Basarab şi m-am aşezat la peronul de vis-a-vis de peronul pentru Eroilor.
A venit ideea subiectului de faţă pe care m-am gândit să-l scriu aici. Şi am auzit metroul venind. Mi-am amintit de coloanele de 40 de metri de care vă spuneam acum câteva articole.
Am scos aparatul foto şi am făcut poza de mai sus. Mi-am lăsat metroul să plece şi am ieşit afară. Am făcut poze la coloanele „Podului”… de la Basarab. Apoi m-am întors. M-am uitat la ceas de curiozitate. Am pierdut 16 minute.
Am ajuns acasă şi acum trag linia de total. Pentru că nu m-am grăbit, am o poză frumoasă aici, şi una cu coloanele podului mai jos. M-a costat 16 minute.
Îţi place poza cu coloanele? Dar asta cu staţia în grabă?
Dacă am un singur comentariu că da, atunci 16 minute au valorat enorm.
Te grăbeşti?
Foto: Eu
Libertatea iluziei 
Sanda Catrina said
Sunt foarte ok pozele, deci poti sa stai linistit ca, desi putini, mai sunt oameni care prefera ca si tine, sa tempereze putin din aceasta viteza… Si pentru ca vorbeai de viteza de sub Bucuresti, acest furnicar, ce te plimba in directia lui daca nu reusesti sa „dai un pic din coate” si sa iesi din imbulzeala creeata trebuie sa-ti povestesc ca nici deasupra nu stau lucrurile tocmai roz..
Aseara intr-o intersectie din Bucuresti, eu regulamentar pe prima banda dorind sa fac stanga, pe banda de lana mine 2 BMW-uri, primul mic(n-as putea sa zic ce tip), cel de-al doilea jeep. Te-ai prins ca primul omisese sa se incadreze pe prima banda si statea „cuminte”, fara nici macar sa semnalilzeze pe banda a 2a incurcand evident circulatia.. M-am prins ca statea ostentativ dupa schimbul de replici :)… Deoarece si-a pierdut rabdarea asteptand o vesnicie (2 min) bolidul si-a facut loc pe laga el, in cele din urma, dar nu s-a multumit sa-si vada de drum si i-a dat un branci „nesimtitului” ce-i tinuse calea, sifonandu-l putin… m-a socat teribil faza, gandindu-ma ca puteam sa-l impiedic eu (si as fi facut-o de stupida ca na-s femeie)… si n-am casco :))
Una peste alta, fara sa vreau imi vine sa-l citez pe „prietenul” meu M Badea: „traim in Romanaia si asta ne ocupa tot timpul”…
Lipsa de timp, de rabdare ne fac sa ajungem niste roboti ce merg in virtutea inertiei, bine ca nu suntem toti atat de tampi sa nu avem, cel putin, momente de luciditate si sa iesim din acest dute-vino continuu zilnic..
Asa incat niciunde nu-s numai oameni care sa-ti zambeasca scuzandu-se ca te-au lovit, sa te ridice daca te-ai impiedicat…
Marlo said
Adevărul e că tocmai azi îmi povestea cineva cum era în intersecţie, a acordat prioritate unei ambulanţe cu girofarul pornit şi pentru fapta lui a primit un buchet frumos de înjurături din spate înfăşurat de claxoane prelungi.
Viteza dăunează grav sănătăţii. 🙂
Codoiu Claudiu said
Eu mi-as pune intrebarea asa: ” Puteam face cele doua poze in mai putin de 16 minute?” Si nu ca m-as fi grabit, dar as fi facut si o a 3-a poza.
Marlo said
E foarte interesant ce spui, pentru că de fapt sunt vreo 6 poze brute. Atunci când vreau să prind o scenă, fac mai multe fotografii. Şi o adevărată încercare seara e să găsesc o poziţie în care să „las” micul aparat de fotografiat cumva sprijinit într-o poziţie care să prindă scena, pun timer-ul şi iau mâna de pe el ca să nu iasă imaginea mişcată.
Nu mi-am procurat încă ustensile serioase de fotografiat, deşi am de gând. 😉