Libertatea iluziei

Un blog care sper să vă facă plăcere să-l citiţi din când în când.

Archive for the ‘bucureşti’ Category

The bodega!

Posted by Marlo pe 11-07-2009

Ieri, pe la prânz a venit inevitabila întrebare. De la colegul meu, destinatar eu: „Ce mâncăm azi?„.

Îmi place să-l torturez nițel și să vin cu răspunsuri de genul „Păi mă gândeam la niște parizer cu pâine„. El e genul de om care aleargă nițel pentru mâncare. Diferit de omul arhaic, el aleargă ori pe la KFC, sau McDonalds, sau City Grill.

Eu, pot să mă mulțumesc și cu o conservă de ton uneori. Deși alteori mi se face și mie poftă de ceva mai sofisticat. Nu spun că nu e sofisticat să mănânci ton. E suficient să îți cumperi o conservă de ton fără deschizător pe ea. E o experiență complexă din start. În fine…

Și eu am venit cu propunerea: „Hai să vedem cum e la localul ăla de la Gara de Nord„….

Înainte să termin ideea, spiridușii ne-au dus acolo cu primul tren.

Puff! Eram acolo. La un fel de „împinge tava”, doar că nu aveai tavă, și alternativa era individul dinaintea ta. Doar că dacă îl împingeai, riscai să te pocnească cu o paporniță sau ceva care mirosea a ceapă oricum.

Tudor era în dubiu. Toată mutra lui avea dedesubt o subtitrare care era foarte citeață: Bă, ești sigur??

Nu eram atât de sigur cât curios:

– Aveți ciorbă?

A scuipat guma în coș și mi-a acordat încrederea în sine înapoi când mi-a confirmat:

– Dea…

– Dați-mi și mie o ciorbă de burtă cu ardei iute…

A luat polonicul și a compus o ciorbă din 2 recipiente, unul cu fâșiile de carne, unul cu zeama. Mi-a trântit un ardei într-un șervețel, pâinea crestată, oțet într-un păhărel de plastic și câteva vorbe după ceafă:

– …’șopt de mii!

Mi-am dat seama că era vorba de prețul lichidului. Parcă auzisem un trei. Mă uit la Tudor.

– Cât a zis?

– Treișopt.

Așa auzisem parcă și eu. Dar geamurile încep să zdrăngăne:

– Șaișopt!!

Mă ridic din tranșeu, scutur hainele de moloz și după ce îmi scade țiuiala din ureche întind tremurând o sută către puștoaica cu voce de tanc care urlă suav:

– Nu la mine, la casă!!!

Vorbele ei m-au pălmuit către casă. Un individ cu halat și țigară în gură stătea la butoane. Mă apropii și îi șoptesc inutil: șaișopt! Știa. Pe dracu’, cred că și Timișoara știa!

Am plătit și am luat tava. Ne-am așezat la masă. Tudor:

– Auzi, eu nu-mi iau de aici, cred că o să-mi iau o salată de la Mc. Vii cu mine?

– Da măi…

Ardeiul era absolut odios! Ciorba era ok dacă lăsai fășiile de burtă dedesubt, iar pâinea avea chestii negre prin ea.

Am sorbit zeama și cu foamea ușor pe hold, m-a apucat cheful de glume:

– Bă! Ciorba asta nu e chiar îngrozitoare!

Și adevărul ăsta era. Nu era îngrozitoare, dar o strica PR-ul. Lângă mine, un nene de 105 kg mânca sorbind ca un compresor transformat în aspirator. Masa la care mânca se ținea în dibluri de paișpe ca să nu fie trasă de jetul lacom…

În fine, eventual am terminat de mâncat. Am avut inițiativa de a duce tava cu cele rămase înăuntru. Am revoluționat bodega. Toate lingurile au căzut la pământ și toți se uitau la mine ca la Paștele Ateic atunci când am așezat civilizat tava pe blatul de lângă casă. Chiar am auzit zgomot de cruci făcute iar personalul bodegii a intrat în șoc.

Am zis să plec dracu’ cât mai repede de acolo și m-am refugiat cu Tudor în Springtime. Am luat o felie de pizza și o bere, iar colegul a atacat frigăruile. A fost ceva mai bine!

Concluzia zilei?

În Gara de Nord e o ciudățenie de „local”, aproape de gura de metrou. Nu mâncați acolo!!!

DSC01070 - Gara de Nord - small

Posted in amintiri, bucureşti, ciudăţenii, umor | 4 Comments »

Aspirator stradal

Posted by Marlo pe 04-05-2009

Nu, sincer nu… Nu sunt la curent cu noile gadgeturi. Eu credeam și aspiram spre a cunoaște noul Nokia N97 (spre exemplu). Despre care un grup de cetățeni mi-a oferit numai informații pozitive. Precum că e următorul OZI (Obiect zburător identificat) și cum face și desface și nodul Gordian.

Pe naiba. M-am înșelat. Revelația mea a venit de 1 mai muncitoresc. Pentru că atunci a fost luată fotografia de mai jos. Într-un context muncitoresc, de 1 mai. Am fost șocat că există acest aspirator de gunoaie stradale. Am fost șocat că cineva lucrează de 1 mai, și am fost șocat să văd că folosește pubele standard ca și containere. Dar mi-a plăcut. Nu de alta, dar pare mai rapid decât clasica pubelă cu două roți de tractor alăturate în care se vâră ce se mătură pe străzi. Pare… Acum nu știu.

Dar avem. Avem, oameni buni, aspiratoare stradale. Vom avea un București mai curat?

dsc09797-rebu-machine

 

Am identificat și firma producătoare:

http://www.glutton.com

Posted in bucureşti, realitate | 4 Comments »

La înălţime

Posted by Marlo pe 16-03-2009

dsc09644-pompierii-small

 

Ok, scena asta am văzut-o acum câteva zile şi n-am putut să mă abţin să trag următoarea concluzie:

Domnilor. Nu mai sunaţi la 112. Avem în figura unu’ primul foişor de foc mobil din Bucureşti! Nu vă faceţi griji, dacă izbucneşte un incendiu, află ei direct de la înălţime! 🙂

 

 

Foto: Marlo

Posted in bucureşti, pamflet | 13 Comments »

Podul de la Basarab. Episodul II

Posted by Marlo pe 20-02-2009

Vă place peisajul? Sper că da, pentru că aşa rămâne, cel puţin o perioadă. S-a decis în instanţă că lucrarea de faţă NU e de utilitate publică. Bun, deşi au existat multe controverse, şi eu pot fi de acord că lucrarea de faţă are totuşi utilitate publică. Şi oricine dintre noi a vizitat în trafic zona gării cred că poate fi de acord cu mine.
Dar chiar şi aşa, cum naiba se poate întâmpla ca un asemenea proiect să fie oprit fix în mijlocul lucrărilor. Stau şi mă gândesc că s-au făcut exproprieri de circa 15 milioane de euro. Suma totală estimată atunci era de 33 milioane de euro pentru exproprieri. Cine ştie, poate au apucat să-i dea pe toţi. Investiţia totală a fost estimată în „final” pe la vreo 178 de milioane de euro, deşi Oprescu a spus la un moment dat că el crede că se va ajunge la 650 milioane de euro (ceea ce sincer, şi eu cred, pe considerente de tunuri, nelipsite ca scorburile de copaci la proiecte de genul ăsta).
Nu sunt inginer, dar speculez şi eu empiric ca marinarul cu degetul în vânt şi zic că s-or fi cheltuit circa 50 de milioane de euro până acum cu tot cu exproprieri şi ce s-a făcut până acum. Adică şantierul ăla ce populează Grozăveştiul până la Basarab. Deşi tare am impresia că sunt taaaare naiv în estimare.
Una peste alta, eu acord o mare bilă neagră pentru porcăria asta. Lucrurile trebuiau să fie clare de la început, nu să se lase loc de neînţelegeri, pretexte şi ocazii diverse de ordin politic sau de furt pur şi simplu. Că sunt convins de faptul că ne uităm deja la un pretext pentru unii să ceară mai mulţi bani.
Iată ce frumos e să fie „criză” şi unii să se joace cu banii…
Fotografia cu macheta e preluată de pe Hotnews.ro

Posted in bucureşti, politic, realitate | 2 Comments »

Transportorul

Posted by Marlo pe 17-02-2009

Mă cam mut de ceva vreme. Sau, mă rog, depun eforturi în acest sens. E complicat de explicat, dar de principiu, acum câteva zile am cărat calculatorul dincolo. Întâmplător, nu aveam mânere la niciuna din cutiile monitorului sau unităţii, aşa că era clar că voi chema un taxi:

– Meridian 262, bună seara…
– Bună seara, aş dori şi eu o maşină în …
Îmi confirmă o maşină în 4 minute şi închid.
Scot cutiile afară, încui şi aştept. N-am fost atent cât timp a trecut, dar eventual, un taxi de la Meridian intră pe străduţă. Convins că e al meu, pun mâna pe cutie. O las înapoi jos când văd că trece şi se duce la câteva numere mai încolo.
Se opreşte, dă cu spatele. Hmm, e prudent poate. Vrea să fie sigur că nu e urmărit, gândesc eu cu amuzament şi mă decid să nu mai fac sport cu cutiile ci să mă duc să-l întreb dacă a venit la adresa mea.
Cobor tocmai când ajunge în dreptul porţii şi ciocăn la geam. Îmi face un semn galant din arătător să aştept apoi scutură ceasul de la mână şi îl priveşte preţ de câteva secunde.
Eu eram deja amuzat de-a binelea. Auzisem eu de punctualitate, dar asta era deja ridicol! Semăna foarte bine cu actorul din filmul Taxi (care parte vreţi voi) şi chiar mă gândeam dacă o să fie acel gen de călătorie.
Ia staţia, comunică ceva şi apoi lasă geamul jos oferindu-mi ocazia:
– Aveţi comandă la … ?
– Da, sigur, urcaţi.
– Urc dar am şi ceva pentru protbagaj.
Încarc lucrurile şi mă urc în spate. Aveam obiceiul să mă urc în faţă, dar în mod surprinzător, se pare că taximetriştii noştri au deprins obiceiul de prin alte ţări să-şi pună tot felul de lucruri pe scaunul de lângă ei pentru a te determina să stai în spate. Ceea ce, până la urmă e corect.
N-am iniţiat eu subiectul, dar la un moment dat şoferul îmi spune, probabil simţindu-se dator să îmi explice situaţia de mai devreme, îmi spune:
– Colegul a întârziat, vă iau eu.
– Cum adică, n-aţi venit la comandă pentru mine?
– Nu, dar a întârziat colegul şi v-am luat eu. Lui i-au dat şase ore…
I-au dat şase ore. N-am înţeles, dar simţeam că nu e de bine.
– Iertaţi-mă, ce înseamnă a da cuiva şase ore?
– Adică nu mai poate primi comenzi şase ore.
Mi s-a părut cam mult, aşa că am întrebat şi eu ca omul:
– Dar cât a întârziat el?
– Păi când am dat în staţie avea deja 14 secunde şi nu venea. Probabil a forţat timpul…
Acum eram stupefiat. Cum naiba devine problemă capitală o perioadă de 14 secunde?? M-am uitat la figura lui şi părea foarte serios. M-am uitat la maşină, şi părea foarte serioasă. Un Mercedes curat şi cu toate opţiunile.
Am ajuns la destinaţie unde am rămas cu calculatorul şi o impresie ciudată, aproape de respect faţă de un serviciu public românesc.
A doua zi…
Meridian, cu ce vă putem ajuta?
Bună ziua, am nevoie de o maşină la City Mall pe Olteniţei… Spun eu, hotărât să verific teoria
Imediat… [click]
Câteva minute mai târziu, o Dacie Logan trage la trotuar de unde ne ia. Eram 3 inşi cu opriri diferite. Şoferul, un tânăr de cca 25-30 de ani, figură de şmecheraş şi argou pe măsură.
– Şefu’, n-am mai intrat pe alee că e interzis şi n-aveam cum.
– E ok, mai întâi mergem la …
Maşina porneşte şi primul pasager coboară un km mai încolo unde avea treabă. Plecăm iar, şi „băieţaşului” îi sună telefonul şi el răspunde sonor:
– Da mă… […] Mă, dă-l în #¤”% mea, turnăm fundaţia acum pe frig, dă o ninsoare, crapă dracu’ şi după aia o punem iar?? Ce #¤”% mea, eu am bani de aruncat?? […] Bă, lasă, nu te apuca tu să-i spui de măsuri, că eu torn la 27-30 cm, dă-l în …..
Eram sincer amuzat. Timp de 10 minute până am coborât şi l-am lăsat pe colegul să meargă mai departe, aerul a fost plin de nervii şoferului care făcea management de şantier din taxi! Cumva mă gândeam că pentru el, 14 secunde nu erau o problemă.
A treia zi
Eu:
– Ai luat bon cu ştampilă?
Colegul:
– Dap!
– Bun. A mai zis ceva? A reuşit să termine de construit casa până ai ajuns?
– Nope, dar m-a întrebat dacă am vreun pitbull mascul pentru împerecheat cu femela lui pitbull.
Râdem amândoi.
– … Numai peşte de pitbulli nu erai…

Posted in bucureşti, ciudăţenii, pamflet | Leave a Comment »