Libertatea iluziei

Un blog care sper să vă facă plăcere să-l citiţi din când în când.

Archive for the ‘MacGyver’ Category

Şişul de serviciu

Posted by Marlo pe 02-07-2009

Azi a fost încă o dată o zi interesantă la serviciu. Probabil că dacă aş scrie toate lucrurile care fac interesantă o zi, aş rămâne fără blog să scriu pe. Dar mă rezum la ceea ce am timp şi spaţiu a descrie. Şi totul a pornit de la faptul că pe la ora 13…

Mi-era foame. Aşa mă pocneşte pe mine. Realizez că am trosnit tastele de la laptop până am consumat toată rezerva de calorii. Şi problema care apare nu e cea de „Mi-e foame„, cât cea de „Ce să mănânc??”. Cred că mulţi dintre voi ştiţi la ce mă refer. Aveţi toate aceste minunate locuri de unde să vă procuraţi mâncare din apropiere, şi nu ştiţi ce să alegeţi. Să fie ceva de la supermarket? Sau de la fast-food-ul ăla? Sau de la pizzerie? Să iau suliţa şi să vânez ceva de pe podul de la Basarab? Poate cot la cot cu un papuaş, iese ceva de un grătar.

Şi apar tot felul de variante, şi apare necesitatea de a chema colegii la sfat: „Bă! Ce mâncăm azi?„. Şi începe acel brainstorming care mai amână foamea o oră, până la decizia finală:

Merg la supermarket. Văd eu acolo ce iau.” Şi evident că nu puteam să merg singur. Că nu era interesant. Îl atrag şi pe colegul meu în afacere. Şi împreună purcedem la pas către clădirea cu case de marcat.

Tudor îşi ia fructe. Eu am luat un ghiudem după ce am încercat să mă lămuresc cu vânzătoarea care e mai iute: ghiudemul sau babicul? Am căzut la pace: Lăsaţi, daţi-mi ghiudem, că iau eu un kil de ardei dacă e. A râs, dar eu nu am glumit. Am luat şi ardei apoi ne-am întors la birou, în bucătărie.

Ghici ce. Ghiudem-ul e ca un salam tare. Ăla trebuie tăiat şi n-aveam cuţit. Şi nici nu-mi venea să cred!! Ştiam că din 100 de cuţite rămăseseră măcar 2 dar-ar naiba în ele. Am răscolit prin toată bucătăria. Nimic! Eram dispus să tai şi cu briceagul meu, dar îl uitasem acasă. Am cedat şi am mers la magazinul alăturat de unde am cumpărat 10 cuţite. Un set de 6 şi 4 separat. Şi le-am răspândit prin bucătărie, cu speranţa să le mai găsesc şi peste câteva luni.

Aceeaşi zi…

Urc la etajul 1. Prin drumurile mele trec pe lângă biroul unei colege. Pe lângă setul bine ordonat de dosare şi bibliorafturi… Un mare cuţit! Un fel de satâr al cuţitelor. Pe birou. Îl ştiam. Mă gândisem la el mai devreme, când n-aveam cu ce să tai mâncarea. Râd cu poftă şi fac poza!

Le cuteau

Acum, eu ştiu că viaţa e dură, dar oameni buni, dacă vreţi să fiţi Rambo la serviciu, măcar legaţi bentiţa aia roşie. Eu nu cumpăr săbii ninja să tai salamul, daaa? 😀

Dedicat colegei mele pe care o rog să renunţe la instinctele sângeroase!
Anunțuri

Posted in Diverse, MacGyver, umor | 3 Comments »

Indicatoare timide

Posted by Marlo pe 27-03-2009

dsc09723b1 Vedeți panoul din imagine? Ăla cu Târgoviște pe el? Ei bine, eram într-o mașină care rula pe podul Grant atunci când am făcut fotografia. Poate, intuitiv, o să devină clar pentru unii dintre voi că cei care circulă pe SUB podul Grant (oameni care probabil chiar vor să meargă la Târgoviște), nu vor vedea în viața lor acel panou, decât poate dacă o să le cadăîn cap (Doamne ferește!). În schimb un șofer care merge pe pod, perpendicular cu direcția în care indică panoul, îl vede aproape intim. E ceva de genul „Auzi nene, nu vrei matale să mergi la Târgoviște? Uite, încolo e! Dă-te jos de pe pod și ia-o încolo.

Pe același sistem aștept cu nerăbdare semafoarele îngropate, trecerile de pietoni nesemnalizate, și în general, orice semn rutier bine mascat pe după pomi, pe după ce se poate. Într-adevăr, tuturor șoferilor le plac mai degrabă reclamele stradale, mai ales la detergenți, pentru că sunt mult mai elocvente decât un plictisitor de semn rutier care nici măcar nu se schimbă decât dacă se mută Târgoviște.

Posted in ciudăţenii, MacGyver, realitate | 5 Comments »

PR Ad-hoc

Posted by Marlo pe 20-03-2009

Pentru că unora le vin cele mai bune idei stând degeaba, probabil că şi la mine au avut o tentativă. Acum nu ştiu de or fi fost cele mai bune sau cele mai proaste, dar acum câteva zile, stând degeaba în metrou, mi-au picat ochii pe panourile publicitare de la Zoom TV. Şi jos, banda aia de fuge mereu din ecran ca la bursă, anunţa cetăţenetul că putem să ne facem reclamă acolo. Trimiţi un SMS la 1480 cu staţia, ora de apariţie şi conţinutul mesajului. Un euro şi jumătate sau ceva de genul per mesaj.

Evident, că stând degeaba, brusc mi-a venit chef să-mi promovez blogu’. Ce mama naibii. Dacă alţii fac, de ce nu şi eu? Pac, am scos mobilul ca pistolarul şi am început. De câteva zile încoace fac PR. Din metrou, dimineaţa pentru a doua zi. Şi acum, mă întreb dacă o fi avut vre-un rezultat, sau i-am băgat bani lui Vântu în buzunar doar aşa, de drag.

Astfel, stimate călător, rogu-te, dacă ai văzut oricare din mesajele de mai jos, dă un semn. Dacă se poate, spune-mi şi în ce staţie ai văzut mesajul.

Mulţam!

 

o       Plictisit că nu vine metroul? Nu te pot ajuta, dar vizitează-mi blogul totuşi:

o       ATENŢIE! Dacă e înghesuială pe peron, încercaţi să puneţi mâinile în şold.

o       Crezi că metrourile ar trebui să aibă vagon restaurant?

o       Ursul cumpără coadă în rate.

o       Senzaţie!! Curse ilegale de metrouri!!

o       Sex, sex! Bun! Am atenţia dvs, intraţi pe:

o       Stimate călător. Pe tot parcursul călătoriei purtaţi încălţările pe dos!

o       Perucile se ieftinesc de mâine!!

o       Fac rezumate la hărti de metrou şi RATB

o       …… Urmează libertateailuziei.wordpress.com cu peronul pe Internet. Corespondenţă cu orice nu e banal

o       Scările rulante nu se strică, devin pur şi simplu scări!

o       Ştiai că la Eroilor există un peron ascuns?


Cam toate mesajele se încheie cu un „libertateailuziei.wordpress.com – gândeşte altfel” sau „altfel decât banal„. 

Posted in MacGyver, PR | 30 Comments »

Etichetele electronice

Posted by Marlo pe 18-03-2009

27022009111-eticheteMai demult dădusem peste ţigara electronică. Recent am dat peste ceva şi mai şi… Preţul electronic. Adică acea chestie pe care scrie preţul unui produs, chestie pe care inginerii de rachete (şi nu numai ei) o numesc „etichetă”. Vizitând marele superhipermarket „Mega Image” de lângă mine, am sesizat (ce e drept doar la un singur raft) un set de ceasuri. Aşa am crezut eu pe moment. Mă apropii şi văd că scrie preţul pe ele! Tocmai când îmi imaginam că scrie câte secunde au rămas până expiră…

Ideea mi se pare totuşi exagerată pentru utilitatea ei, dar hei! Cine ştie, poate asta o să pună bazele unui nou trend. Eu aştept în acest caz să apară un afişor mai mare unde să arate şi produsul, şi durata de valabilitate, eventual să fac şi un tetris până mă hotărăsc dacă voi cumpăra sau nu produsul!

Posted in MacGyver, magazine | 9 Comments »

Paşi pe zăpadă…

Posted by Marlo pe 20-02-2009

E, pe naiba… Voi chiar credeaţi? De unde atâta zăpadă? Ce e aici, Cireşarii lui Constantin Chiriţă?

Pardon. N-avem zăpadă. Nu mă întrebaţi de ce. Probabil s-a stricat congelatorul divin şi nu mai dă aşchii de zăpadă.
Dar a nins azi. A nins peste tot Bucureştiul, peste toate străzile. S-a depus mai mult pe maşini spre ciuda şoferilor care au scos lopăţicile mai repede ca puştii de trei ani pe plajă, grăbiţi să facă un castel. Eh, ăştia cu lopăţelele de iarnă se chinuie să scape de unul de pe maşina lor.
Acum ceva săptămâni mai dăduse o ninsoare de genul ăsta. Doar că aia a fost ceva mai eficientă. Venisem acasă după o zi plină şi mi-am găsit treptele ce duceau la uşa casei pline de zăpadă. Era tot o vineri, cred, iar eu, plictisit de tot ceea ce fusese în acea zi, am decis să dau cu mătura pe scări, pe aleea din faţă, pe aleea vecinilor, în faţa curţii, chiar şi la vecinul de lângă ce fusese suficient de amabil să cureţe şi în faţă la mine anul trecut, iar eu nu uitasem.
Totuşi ningea în continuare si cu impertinenţă la adresa muncii mele. Hmm. Am pus mătura pe hold şi am plecat la supermarket.
Am cumpărat 10 kg de sare grunjoasă. Ţin minte pentru că vânzătoarea a numărat de două ori pachetele. Şi nu numai atât. M-a întrebat:
– Aveţi aşa multă zăpadă?
La care eu nu am putut să mă abţin:
– Am ceva zăpadă dar vreau să asasinez şi un om de zăpadă din curtea vecină…
N-a înţeles exact ce am zis, dar am fugit repede cu sarea înainte să se răzgândească.
M-am întors ca un cowboy cu sarea, şi am făcut practic un mare măcel. Cred că am acoperit fiecare centimetru pătrat din proximitatea casei cu sare. Şi sare grunjoasă. Care scârţăie.
Vestea bună a fost că în vreme ce peste tot la toţi vecinii mei arăta nins şi zăpada era întărită, la mine ziceai că plouase toamna. Asfaltul era negru şi doar plin de sare.
Vestea nu tocmai bună, către nasoală, a fost că mă trezeam practic dimineaţa de fiecare dată când cineva trecea prin faţa casei şi scârţâia sarea. Şi nu doar atât. Săracii mei vecini, care au intrare separată, umpluseră casa scării de sare. De la mine! Eram un nenorocit de continent de sare şi aveam impresia că şi maşinile care treceau pe stradă ocazional, scârţâiau!
Câteva zile pe urmă.
Vecinul meu de la 1 era la maşină. Eu veneam pe trotuar către casă. Ştiindu-mi isprava recentă am luat un pas spăşit şi m-am băgat şi eu în seamă:
– Salutare! Ce faci… ?
– Păi, cu treabă, alerg.
[…]
Din discuţie o dau şi eu, sperând să mă scot din manualul „Cum să fii idiot în mijlocul iernii (aplicaţie practică, foloseşte sare la tonă)„:
– Am dat eu cu nişte sare pe aici, dar cred că am exagerat niţel. Că am cam dat mai mult decât am crezut că am dat.
La care, răspunsul prompt:
– Lasă, …, e bine, măcar nu ne rupem gâturile, şi oricum, ne mai ţine câteva ierni lucrarea ta.
[…]

Posted in Diverse, MacGyver | 4 Comments »

Metro-salt

Posted by Marlo pe 28-01-2009

Acum câteva zile abonamentul meu la metrou a încetat să funcţioneze (e din ăla magnetic), deşi mai e valabil 2 săptămâni! Mi-am dat seama că asta a deschis sezonul salturilor peste bara de acces. Prima oară a fost mai greu:
– Săru-mana. Nu mai merge chestia asta şi mi-a tipărit un cod!
Ştia imediat despre ce e vorba. S-a luminat la faţă iar eu am crezut 2 secunde că am câştigat un premiu la ceva. Mă uitam după camera ascunsă cu cartela în mână.
Îmi zice:
– Aaa, aveţi cartelă cu cod, păi săriţi.
Cum dracu’ să sar, mă gândeam eu. Da’ ce-s eu, ninja? Să sar în sus de bucurie că am cod pe cartelă? Sparg şi nişte cărămizi când ajung jos?
– Săriţi peste bară, că e ok!!
Completarea m-a luminat. Dar am încercat o negociere:
– Păi nu mai bine îmi daţi o altă cartelă?
– Nu am cum, că se validează prima oară când le introduceţi, nu am cum să le programez eu.
– Şi, aşa o să fie 2 săptămâni de acum?
– Păi… Da, arătaţi cartela şi săriţi!
– Şi dacă o să am şi bagaje?? Le arunc înainte şi… Sar?
A început să râdă. Probabil că şi-a închipuit că eram funny.
Am pus cartela în portofel şi… Am sărit. Nicio problemă, am cod pe cartelă şi abonament inclus la sală de gimnastică. Bine adevărul e că nu mi s-a întâmplat peste tot aşa. Sunt unele staţii unde se apasă un buton şi poţi trece normal, dar sunt cel puţin 3 staţii unde e exclusiv cu… Salt!

Posted in MacGyver, umor | Leave a Comment »

Ţigara electronică

Posted by Marlo pe 16-12-2008

Astăzi am descoperit o treabă nouă… Dacă nu m-aş fi lăsat de fumat, şi nu aş fi relativ tradiţionalist, probabil aş fi fumat… Ţigara electronică (!!!). Nu e niciun banc, se pare că se comercializează aşa ceva chiar aici: http://www.cigatronic.ro/ (Asta e! Le fac reclamă acum, ce să fac… )

Prima reacţie a mea a fost să presupun că „ţigara electronică” e un joc, sau ceva conceput pe calculator atât de isteţ încât să te facă într-un mod miraculos să te laşi de fumat. Dar nu, e ceva cu mult mai mirific! E chiar o ţigară electronică. O „chestie” prin care circulă curent, cu minicalculator şi fiolă de nicotină lichidă, piese de schimb şi încărcătoare, inclusiv pentru maşină…

După ce mi-am revenit din şocul meu electronic, am zis: O, da! Trebuie să aflu mai mult că nu se mai poate!! 😀

Şi citesc pe site. Prima chestie care mi-a sărit în ochi a fost faptul că nu poţi fuma ţigara decât ţinută la orizontală, în niciun caz ţinută cu vârful în jos, că se scurge fiola… Deci, clar, fumatul în stil gangsteresc, mafiot, sau în general de fiţe, a căzut! Se pare că ţigara are şi un led roşu la capăt, care se aprinde atunci când tragi din ea. Clar tu nu vezi ledul, dar interlocutorul tău poate să-şi îchipuie că eşti un mini-semafor blocat pe roşu intermitent.

Foarte tare. Mă întreb ce o să se întâmple cu clasicele mişcări cu care suntem atât de obişnuiţi? Cum ar fi, scrumatul sau aruncatul mucului pe jos şi storcitul acestuia cu bocancul?

Orice ar fi, eu aştept pipa şi ţigara de foi electronică. Poate şi un pahar de whiskey electronic pe care să-l downloadez în linişte de pe „net”.

Frate, ai şi tu o fiolă?

Posted in ciudăţenii, MacGyver, umor | 2 Comments »

Răzătoarea!

Posted by Marlo pe 10-12-2008

Sunt un cetăţean care apreciază sincer valorile artistice ad-hoc suflate cu praf ca vinurile vechi. Mai mult, mă străduiesc să promovez astfel de valori. De aceea o răzătoare clasică (uşor curată) aflată în luneta unui Tico, nu numai că nu-mi înspăimântă neuronii, nu mă şochează şi nu îmi face faţa să arate aşa:ci dimpotrivă, mă determină să mă opresc cu scârţâit de bocanc şi cu respect, să pun falca în 2 degete şi să dau din cap admirativ (gen hip-hop), exact aşa cum am văzut eu că fac ăia în faţa unui Rembrandt (da, am scris bine).
Puteam să pariez pe tot salariul meu că totuşi autorul ar fi lăsat o mărturie inscripţionată pe un papirus, pe undeva, unde să devină clar ce mama dracu’ caută răzătoarea aia în lunetă. Măcar un bileţel printat şi plin de dungi de fotocopiator care să scrie:
Vând Tico SX full-option (răzătoare included)
Dar nu. Spre surprinderea mea, şi sunt sigur că şi a ta, n-am descoperit aşa ceva. Am studiat cu atenţie maşina şi cu toate indiciile la îndemână totul a devenit clar. Inspiraţia m-a pocnit ca perspiraţia vara în RATB™. Ştiam tot ce s-a întâmplat. Am derulat filmul evenimentelor şi am dedus complet scenariul!
Maşina e un Tico, vehicul destul de fâşneţ în trafic, ceea ce indică necesitatea deplasării rapide a conducătorului auto. Sugerează o firmă. Jegul cât degetul confirmă. Maşina e de firmă, şi nu cară demnitari. Deci e vehicul utilitar. Polobocul şi trusa de scule confirmă încă o dată.
Se pune problema conţinutului portbagajului din moment ce polobocul, trusa de scule şi… răzătoarea… nu se află totuşi în el.
Sugestii ale conţinutului portbagajului:
– 2 damigene de vin de ţară; sau
– 1 sac de rafie plin cu un conţinut neclar; sau
– 20 kg de legume diverse (morcovi, ţelină, etc… Lucruri pe care le dai fără remuşcări în mod frecvent pe răzătoare); sau
– scule diverse de un volum incredibil care nu mai permit răzătoarei să le ţină companie.
După tragere la sorţi, ultima variantă stă în picioare.
Mai departe observăm polobocul aruncat în sictir pe sistemul ‘te dreq, stai acolo, şi se deduce că şi sculele sunt de firmă. Intervine întrebarea… Răzătoarea… E de firmă?
Hmm, prea devreme să ne dăm seama.
Mai studiem.
Vedem cutia cu table. E clar. Sunt mai mulţi angrenaţi în afacere. Cel puţin 3 oameni. Doi joacă table şi unul munceşte, logic, pe sistemul: câştigătorul stă la tablă (culmea, în şcoala generală era invers).
Apoi, APOI, sesizăm cel mai interesant indiciu. Tăviţa de gheaţă. Nu se vede foarte clar mai sus, dar se află SUB polobocul galben (pariez că dacă nu ştiai ce dracu’ e ăla un poloboc, acum când am zis şi culoarea, ţi-a picat fisa.)
E o tăviţă de aluminiu cu compartimente de plastic. Aia are nevoie de un frigider. Un frigider într-un Tico e ca un elefant într-un frigider (vezi bancul celebru), deci aceste două piese nu au scop utilitar imediat (ca polobocul).
E foarte clar. Sunt la vânzare iar proprietarul a uitat să pună anunţul de preţ! Joacă dur! Vrea licitaţie. Şi nici nu se grăbeşte cu banii… E şmecher…
Mi-e clar. Încă un mister rezolvat într-un drum de la un semafor la altul. Dacă aş purta pălăria acum, m-aş scărpina sub ea şi aş lua o mutră de detectiv particular satisfăcut de munca lui.
La dracu’ (aşa vorbim noi în toate cărţile pe care le-ai citit), de azi am văzut mai multe tâmpenii decât până ieri.
Semaforul se face verde. E gelos. Să fie sănătos, eu m-am cărat alb-negru!

Posted in MacGyver, social, umor | Leave a Comment »

O reţetă de acum 68 de ani

Posted by Marlo pe 07-12-2008

ZEAMĂ DE PORTOCALE CONSERVATĂ

Luăm 25 de portocale, 2 kgr. de zahăr tos, un sfert de kgr. zahăr bucăţi. Frecăm bucăţile de zahăr de coaja portocalei, stoarcem apoi zeama. Turnăm într’un vas împreună cu tot zahărul, punem la fiert 5 minute. Strecurăm totul printr’o cârpă subţire. Turnăm în sticle bine spălate cărora le punem dopuri legate cu sfoară. Învelim fiecare sticlă într’o cârpă şi le punem să fiarbă într’un vas cu apă, un sfert de oră.
Trebuie să avem grijă să păstrăm sticlele într’un loc răcoros şi uscat. Putem subţia zeama de portocale cu apă sau sifon, la întrebuinţare.

Asta e una din multele reţete pe care le’am găsit undeva într’o colecţie legată de pagini din almanahul Timpul din 1940. Dacă nu mă credeţi, poftim, am papirusul mai jos!
N’o să mai găsiţi nicăieri pe gugăl aşa ceva. 😀

Posted in MacGyver, reţete | Leave a Comment »