Libertatea iluziei

Un blog care sper să vă facă plăcere să-l citiţi din când în când.

Archive for the ‘pamflet’ Category

La înălţime

Posted by Marlo pe 16-03-2009

dsc09644-pompierii-small

 

Ok, scena asta am văzut-o acum câteva zile şi n-am putut să mă abţin să trag următoarea concluzie:

Domnilor. Nu mai sunaţi la 112. Avem în figura unu’ primul foişor de foc mobil din Bucureşti! Nu vă faceţi griji, dacă izbucneşte un incendiu, află ei direct de la înălţime! 🙂

 

 

Foto: Marlo
Anunțuri

Posted in bucureşti, pamflet | 13 Comments »

Transportorul

Posted by Marlo pe 17-02-2009

Mă cam mut de ceva vreme. Sau, mă rog, depun eforturi în acest sens. E complicat de explicat, dar de principiu, acum câteva zile am cărat calculatorul dincolo. Întâmplător, nu aveam mânere la niciuna din cutiile monitorului sau unităţii, aşa că era clar că voi chema un taxi:

– Meridian 262, bună seara…
– Bună seara, aş dori şi eu o maşină în …
Îmi confirmă o maşină în 4 minute şi închid.
Scot cutiile afară, încui şi aştept. N-am fost atent cât timp a trecut, dar eventual, un taxi de la Meridian intră pe străduţă. Convins că e al meu, pun mâna pe cutie. O las înapoi jos când văd că trece şi se duce la câteva numere mai încolo.
Se opreşte, dă cu spatele. Hmm, e prudent poate. Vrea să fie sigur că nu e urmărit, gândesc eu cu amuzament şi mă decid să nu mai fac sport cu cutiile ci să mă duc să-l întreb dacă a venit la adresa mea.
Cobor tocmai când ajunge în dreptul porţii şi ciocăn la geam. Îmi face un semn galant din arătător să aştept apoi scutură ceasul de la mână şi îl priveşte preţ de câteva secunde.
Eu eram deja amuzat de-a binelea. Auzisem eu de punctualitate, dar asta era deja ridicol! Semăna foarte bine cu actorul din filmul Taxi (care parte vreţi voi) şi chiar mă gândeam dacă o să fie acel gen de călătorie.
Ia staţia, comunică ceva şi apoi lasă geamul jos oferindu-mi ocazia:
– Aveţi comandă la … ?
– Da, sigur, urcaţi.
– Urc dar am şi ceva pentru protbagaj.
Încarc lucrurile şi mă urc în spate. Aveam obiceiul să mă urc în faţă, dar în mod surprinzător, se pare că taximetriştii noştri au deprins obiceiul de prin alte ţări să-şi pună tot felul de lucruri pe scaunul de lângă ei pentru a te determina să stai în spate. Ceea ce, până la urmă e corect.
N-am iniţiat eu subiectul, dar la un moment dat şoferul îmi spune, probabil simţindu-se dator să îmi explice situaţia de mai devreme, îmi spune:
– Colegul a întârziat, vă iau eu.
– Cum adică, n-aţi venit la comandă pentru mine?
– Nu, dar a întârziat colegul şi v-am luat eu. Lui i-au dat şase ore…
I-au dat şase ore. N-am înţeles, dar simţeam că nu e de bine.
– Iertaţi-mă, ce înseamnă a da cuiva şase ore?
– Adică nu mai poate primi comenzi şase ore.
Mi s-a părut cam mult, aşa că am întrebat şi eu ca omul:
– Dar cât a întârziat el?
– Păi când am dat în staţie avea deja 14 secunde şi nu venea. Probabil a forţat timpul…
Acum eram stupefiat. Cum naiba devine problemă capitală o perioadă de 14 secunde?? M-am uitat la figura lui şi părea foarte serios. M-am uitat la maşină, şi părea foarte serioasă. Un Mercedes curat şi cu toate opţiunile.
Am ajuns la destinaţie unde am rămas cu calculatorul şi o impresie ciudată, aproape de respect faţă de un serviciu public românesc.
A doua zi…
Meridian, cu ce vă putem ajuta?
Bună ziua, am nevoie de o maşină la City Mall pe Olteniţei… Spun eu, hotărât să verific teoria
Imediat… [click]
Câteva minute mai târziu, o Dacie Logan trage la trotuar de unde ne ia. Eram 3 inşi cu opriri diferite. Şoferul, un tânăr de cca 25-30 de ani, figură de şmecheraş şi argou pe măsură.
– Şefu’, n-am mai intrat pe alee că e interzis şi n-aveam cum.
– E ok, mai întâi mergem la …
Maşina porneşte şi primul pasager coboară un km mai încolo unde avea treabă. Plecăm iar, şi „băieţaşului” îi sună telefonul şi el răspunde sonor:
– Da mă… […] Mă, dă-l în #¤”% mea, turnăm fundaţia acum pe frig, dă o ninsoare, crapă dracu’ şi după aia o punem iar?? Ce #¤”% mea, eu am bani de aruncat?? […] Bă, lasă, nu te apuca tu să-i spui de măsuri, că eu torn la 27-30 cm, dă-l în …..
Eram sincer amuzat. Timp de 10 minute până am coborât şi l-am lăsat pe colegul să meargă mai departe, aerul a fost plin de nervii şoferului care făcea management de şantier din taxi! Cumva mă gândeam că pentru el, 14 secunde nu erau o problemă.
A treia zi
Eu:
– Ai luat bon cu ştampilă?
Colegul:
– Dap!
– Bun. A mai zis ceva? A reuşit să termine de construit casa până ai ajuns?
– Nope, dar m-a întrebat dacă am vreun pitbull mascul pentru împerecheat cu femela lui pitbull.
Râdem amândoi.
– … Numai peşte de pitbulli nu erai…

Posted in bucureşti, ciudăţenii, pamflet | Leave a Comment »